publicatie: BABELE, RAIONUL ISMAIL

Cine suntem noi?

La aceasta întrebare sunt tentat să răspund că eu sunt tu, cel care mă citeşte, cel care mă încurajează sau mă critică. Această umilă publicaţie este ziarul tuturor celor care simt româneşte şi vom înceta să existăm doar în momentul în care nimeni nu va mai dori să publice prin noi, în momentul în care nu vom mai avea parte de susţinerea morală a omului de pe stradă. Pentru a putea merge mai departe, trebuie să spunem, de la bun început, că nu suntem subordonaţi ideilor sau formaţiunilor politice de aici sau de aiurea şi nu dorim implicarea autorităţilor sau a reprezentanţilor organizaţiilor nonguvernamentale subordonate diferitelor interese ce nu au nimic de-a face cu priorităţile noastre. Crearea unui ziar al românilor de la Gurile Dunării a apărut ca o necesitate, mai ales în condiţiile în care, din păcate, personalităţile culturii româneşti din Ucraina de Sud nu sunt cunoscute marelui public. Recunoaştem o singură prioritate a acestei publicaţii: promovarea dreptului la imagine pozitivă pentru locuitorii Bugeacului. Nu beneficiem de sponsorizări sau finanţări de nici un fel, autorii articolelor susţinând demersul publicistic din pură pasiune fără a fi remuneraţi.
Toţi cei care doresc să participe la această campanie de spiritualitate românească, fără a fi interesaţi de avantaje materiale sau de imagine sunt invitaţi să ne scrie la adresa publicatiadonaris@yahoo.com.
Vă mulţumim anticipat şi vă reamintim că trăim doar prin voi!

Istoria comunei Babele, acum Oziornoe.

În anul 1774, pe malul lacului Ialpug, a luat început construcţia comunei Babele, aceasta fiind aşezată cuminte în apropierea Deltei Dunării, la întretăiere de drumuri, unde oamenii şi-au întins mândră aşezare. Numele locului provine din limba arabă, aceasta spunându-ne multe despre întâi stătătorii meleagului, cuvântul „Bab” însemnând „ogradă” iar „Bel”, „poartă”.Timpul a trecut şi Dumnezeu i-a cerut omului să-i ridice loc de închinăciune, de aceea în primăvara anului 1851, sătenii au început construcţia bisericii care există şi în ziua de astăzi. Construcţia, după cum era şi de aşteptat, a durat mult, vreo 27 de ani, fiind întreruptă între anii 1853-1878, sfinţirea acesteia având loc la data de 22 mai 1864. Pe lângă cele trupeşti, omul locului a hotărât să-şi arate iscusinţa în arta de a scrie şi a socoti, şi de aceea, în sat fost ridicată, la 1856, prima şcoală condusă şi orânduită de un mare domn, Constantin Averescu, viitorul tată al mareşalului Alexandru Averescu, mare om de stat despre care am mai scris în paginile noastre. Acesta, după anul 1926, a hotărât întemeierea în acest loc a primei şcoli de 7 clase care a fost transformată în şcoală medie abia în 1967.

În zilele noastre, satul nostru, cea mai mare localitate cu populaţie compact românească din regiunea Odessa (aproximativ 6.000 de suflete), a recăpătat o denumire nouă, numindu-se Oziornoe, după „Ozer” care în limba rusă înseamnă „lac”, de la lacul Ialpug, deşi locului, grăitorii de limbă română îi spun în toate felurile: Averescu, Babele, Oziornoe.

text de Cristina Burca

Locuri şi oameni: Galaţi – Mănăstirea Sfânta Precista

Cel mai important punct de reper pentru gălăţeanul de rând şi pentru călătorul care poposeşte pe malurile Dunării, la Galaţi, este Biserica „Sfânta Precista”, cea mai veche construcţie încă străjuind intrarea sudică a Moldovei. Sfinţit ca lăcaş de cult în septembrie 1647, în timpul domniei lui Vasile Lupu, această biserică a funcţionat vreme îndelungată drept fortificaţie, dovadă grăitoare a continuităţii şi dorinţei de propăşire a adevărului creştinesc printre locuitorii acestor meleaguri scăldate de soare şi de ape.
Deşi închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos, „Sfânta Precista” păstrează elemente arhitecturale specific româneşti, dovedind receptivitatea creatorului său la curentele arhitectonice ale vremii, dar şi nevoia de readaptare rapidă la condiţiile vitrege ale vremilor de restrişte în care a fost ridicată. Turnul-clopotniţă, prevăzut cu metereze, era folosit pentru observarea Văii Dunării, în caz de nevoie devenind fortificaţie de apărare. Fiind format din două niveluri, acesta este prevăzut cu o tainiţă (cameră) pentru ascunderea odoarelor şi bunurilor de valoare, cu două metereze şi o uşă de acces spre un balcon. Al doilea nivel era prevăzut cu ferestre şi metereze, elemente specifice construcţiilor fortificate ale epocii, scările purtând cu ele un blestem pentru cei care purtau gânduri necurate la adresa ortodoxiei şi a sfinţilor părinţi care o propăvăduiau la graniţa sfântului tărâm al casei noastre. Un alt element de apărare pe care îl putem găsi la ,,Sfânta Precista" este podul întărit, alcătuit din două părţi, una deasupra naosului şi a doua deasupra altarului, cu 28 metereze, fapt ce conferea construcţiei forţa de a rezista loviturilor de artilerie. În zidărie, ca element de noutate în tehnica de ridicare a bisericilor din această zonă şi până în Codrii Cosminului, printre rândurile de cărămidă, este folosită piatra, ulterior, bisericile moldoveneşti adoptând inovaţia şi promovând-o cu asiduitate.
Ridicată doar cu materiale existente la faţa locului, adică piatră de la Barboşi, lemn din pădurile de pe platforma Covurluiului, cărămidă, var şi nisip, Biserica ,,Sfânta Precista" a suportat toate vitregiile vremurilor, fiind arsă în anul 1711 de către turci, şi distrusă în războaiele ruso-turco-austriece din 1735-1739 şi 1769-1774. În anul 1821, turcii distrug şi jefuiesc iar biserica, înfuriaţi de încăpăţânarea românilor de a nu renunţa la identitatea lor milenară. Biserica a fost refăcută şi restaurată în 1829 şi în 1859, aceasta constituind, în continuare, centrul spiritualităţii gălăţene şi unul dintre cele mai importante puncte ale comunităţii dunărene. În perioada în care regimul comunist român se lupta să anihileze orice urmă de spiritualitate în spaţiul danubiano-pontic, marii conducători ecleziastici ai Galaţiului au reuşit salvarea bisericii prin trecerea acesteia în rândul muzeelor, această modificare a statutului atrăgând după sine şi restaurarea capitală dintre anii 1953-1957.
Pentru a putea fi redată cultului ortodox, în perioada 1991-1994, Biserica ,,Sfânta Precista" a fost restaurată din nou, în momentul de faţă, etajul nefiind accesibil publicului larg, însă, în zilele de sărbătoare şi mai ales la Sfintele Paşti, aceasta devine unul dintre centrele spirituale ale celor de la Dunărea de Jos.

Cine suntem noi?

BABELE, RAIONUL ISMAIL

1 comments:

Arhivă blog

Locuri şi oameni: Galaţi – Mănăstirea Sfânta Precista